Datasets:

BlackKakapo

/

paraphrase-ro

like 0

Consemnarea în scris a Coranului.

semnătura scrisă a Coranului.

Istoricii şi cercetătorii au fost în unanimitate de acord cu faptul că profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Istorienii și cercetătorii au convenit în unanimitate că Profetul Muhammad - Allah să-l binecuvânteze și să-l milostivească!

- a fost analfabet, neştiind să citească şi să scrie.

A fost analfabet, incapabil să citească şi să scrie.

Allah Preaînaltul a grăit: “şi tu nu ai citit mai înainte de ea nici o altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta [fiindcă era neştiutor de carte].

El a zis: „Nu aţi citit nici o altă carte înaintea ei, nici nu aţi scris-o cu mâna dreaptă.

Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul” (29 : 48).

Apoi, cei care neagă adevărul ar fi fost îndoieli.

Întrucât profetului Muhammed nu i-a fost poruncit să plaseze expresia besmallah la începutul “Surei Căinţei”, aceasta a rămas fără besmallah.

Deoarece Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu a fost poruncit să pună expresia „besmallah” la începutul „Surea legământului”, ea a rămas fără besmallah.

Numai că profetul Muhammed a încredinţat scrierea Coranului care i-a fost pogorât anumitor companioni ai săi, cărora li s-a dat numele de “copişti ai revelaţiei”.

Numai că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a încredinţat scrisoarea Coranului, care a fost descrisă unor companii săi, care au fost numiţi „copii revelaţiei”.

Cei mai cunoscuţi dintre aceştia au fost: Abu Bakr, Omar Osman, Ali, Zayd bin-Thabit, Az-Zubayr bin ‘Awwam etc.

Cele mai faimoase dintre ele au fost: Abu Bakr, Omar Osman, Ali, Zayd bin-Thabit, Az-Zubayr bin 'Awwam, etc.

Ei au consemnat Coranul pe oase, frunze de palmier şi table de piatră subţire şi alte obiecte asemănătoare lor, potrivite pentru acest scop.

Ei au înregistrat Coranul pe oase, frunze de palmier și tabele de piatră subțire și alte obiecte similare, potrivite pentru acest scop.

Ceea ce scriau era depus în casa profetului Muhammed , iar după aceea copiau şi pentru ei alte

Ceea ce au scris a fost depozitat în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) şi apoi au copiat pentru ei alte lucruri.

Din această afirmaţie înţelegem că prima generaţie de companioni a memorat Coranul cel nobil şi l-a transmis celor care au venit după ei pe două căi:

Din această declarație înțelegem că prima generație de companii s-a amintit de Coranul nobil și l-a transmis celor care i-au urmat în două moduri:

exemplare, pe care le păstrau la ei.

Exemple pe care le păstrează.

Dar ceea ce au făcut “copiştii revelaţiei” în timpul vieţii profetului Muhammed nu a fost un Coran adunat între două coperţi, ci doar o consemnare a ei în scris, în conformitate cu ordinea surelor şi versetelor, după cum ele i-au fost revelate Trimisului lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Dar ceea ce au făcut "copii revelației" în timpul vieții Profetului Muhammad nu a fost un Coran adunat între două cupluri, ci doar o înregistrare a acestuia în scris, în conformitate cu ordinea surelor și versetelor, așa cum au fost dezvăluite Profetului Allah - Allah binecuvântează-l și binecuvântează-l!

Au existat printre companioni mulţi care au urmărit versetele Coranului şi ordinea lor şi le-au reţinut pe de rost, ajungând în felul acesta să reţină pe de rost întregul Coran.

Au fost mulţi tovarăşi care au urmat versetele Coranului şi poruncile lor şi le-au ţinut în minte, şi astfel au venit să ţină întregul Coran în minte.

Printre cei mai vestiţi dintre ei s-au numărat Abd Allah bin Mes’ud, Ubai ben Kea’b şi Zeyd ben Thabit.

Printre cei mai faimoși dintre ei erau Abd Allah bin Mes’ud, Ubai bin Kea’b și Zeyd bin Thabit.

Ceilalţi companioni au reţinut anumite părţi din Coran, în funcţie de ceea ce au copiat pentru ei sau după cum au putut.

Alte companii au păstrat anumite părți ale Coranului, în funcție de ceea ce au copiat pentru ei înșiși sau cum ar putea.

Un număr mare de companioni a continuat să se dedice memorării Coranului.

Un număr mare de companii au continuat să se dedice memoriei Coranului.

Aceşti oameni sunt cunoscuţi în istoria islamică sub numele de cititori.

Acești oameni sunt cunoscuți în istoria islamică ca cititori.

Acest lucru este demonstrat şi de afirmaţia cronicarilor că în bătălia de la Al-Yamama, din vremea primului calif, Abu-Bakr, au pierit şi optzeci de companioni dintre aceia care ştiau Coranul pe de rost.

Acest lucru este, de asemenea, demonstrat de declarația cronicilor că în bătălia de la Al-Yamama, de la timpul primului calife, Abu Bakr, optzeci de companii celor care cunosc Coranul au fost uciși.

Memorarea lui, preluându-l de la marii cititori dintre companioni şi de la cei care-l ştiau pe de rost, preluându-l de la Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Amintirea sa, luând-o de la marile cititori printre colegii și de la cei care o cunosc în semnificație, luând-o de la Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) - Allah îl binecuvântează și îl binecuvântează.

-, stabilindu-le modul de rostire.

pentru a determina modul în care merg.

Este evident din cele prezentate că, în timpul vieţii profetului Muhammed , Coranul nu a fost adunat într-un singur volum (mushaf), adică într-o singură carte.

Este evident din prezentări că, în timpul vieții Profetului Muhammad, Coranul nu a fost colectat într-un singur volum (mushaf), adică într-o singură carte.

După ce profetul Muhammed s-a săvârşit din viaţă şi i-a succedat la conducerea comunităţii Abu Bakr şi în urma bătăliei de la Al-Yamama, în care a pierit un mare număr dintre aceia care ştiau Coranul pe de rost, Omar bin al-Khattab i-a poruncit lui Abu Bakr să strângă Coranul şi să-l păstreze între două coperte, de teamă că cei care ştiau Coranul pe de rost se vor stinge din viaţă şi se vor ivi deosebiri între oameni în privinţa lecturii lui.

După ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a devenit viu şi l-a condus la conducerea comunităţii Abu Bakr şi după bătălia lui Al-Yamama, în care un număr mare de cei care ştiau că Coranul a fost pierdut, Omar bin al-Khattab a poruncit lui Abu Bakr să colecteze Coranul şi să-l păstreze între două acoperire, temându-se că cei care ştiau că Coranul va fi eliminat din viaţă şi diferenţele vor apărea printre oameni cu privire la citirea sa.

Iată ce a relatat Al-Bukhari în acest sens despre Zayd bin Thabit, care a zis: „După bătălia de la Al-Yamama, Abu Bakr a trimis după mine; când am sosit, l-am găsit acolo şi pe Omar.

Aceasta este ceea ce al-Bukhari a spus despre Zayd bin Thabit, care a spus: „După bătălia lui Al-Yamama, Abu Bakr m-a trimis; când am ajuns, am găsit acolo Omar.

şi a zis Abu Bakr: «Omar a venit la mine şi mi-a spus că moartea a fost cumplită cu cititorii Coranului în bătălia de la Al-Yamama şi că el se teme că şi alţi cititori s-ar putea să piară, şi în alte bătălii, şi - prin urmare - să dispară o bună parte din Coran, mi-a spus că socoteşte nimerit să poruncesc să fie adunat Coranul».

Abu Bakr a spus: „Omar a venit la mine şi mi-a spus că moartea a fost teribilă pentru cititorii Coranului în bătălia de la Al-Yamama şi că se teme că alţi cititori ar putea fi pierduţi şi în alte bătălii şi, prin urmare, o mare parte a Coranului a dispărut, mi-a spus că a crezut că a fost nefericită să poruncească Coranul să fie colectat.”

I-am zis lui Omar: «cum să faci un lucru pe care nu l-a făcut Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

I-am spus lui Omar: „Cum faci un lucru pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) nu l-a făcut?

?» Dar Omar a zis: «Jur pe Allah că aşa este mai bine!» şi a continuat să stea de vorbă cu mine, până ce Allah mi-a deschis pieptul şi am ajuns să împărtăşesc părerea lui Omar.

Dar Omar a spus: „I-am jurat lui Allah că este mai bine!” și a continuat să vorbească cu mine până când Allah mi-a deschis pieptul și am venit să împărtășesc opinia lui Omar.

Iar Zayd a mai adăugat: «Abu Bakr a zis: “Tu eşti un bărbat în putere şi mintos şi nu avem nici o bănuială în privinţa ta.

Zayed a adăugat: „Abu Bakr a spus: „Tu eşti un om puternic şi un om inteligent şi nu avem nici o îndoială cu privire la tine.

Tu ai însemnat revelaţia pentru Trimisul lui Allah - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Aţi dezvăluit revelaţia către Mesagerii lui Allah, căci Dumnezeu îl binecuvântează şi îl milăşte.

Aşadar, urmăreşte Coranul şi adună-l!»” Jur pe Allah că dacă mi-ar fi cerut să mut un munte din loc nu mi-ar fi fost mai greu decât să adun Coranul, aşa cum mi-au cerut!

Aşa că, urmaţi Coranul şi adunaţi-l!” „Împărtăşeşte-te lui Dumnezeu că, dacă mi-ar fi cerut să mişc un munte de acolo, nu mi-ar fi mai greu decât să adun Coranul, după cum m-au cerut.

şi am purces la urmărirea Coranului şi la strângerea lui.

Şi am urmat Coranul şi Coranul.

Foile pe care s-a scris s-au aflat la Abu Bakr, până ce el s-a stins din viaţă, apoi la Omar - în timpul vieţii lui -, apoi la Hafsa, fiica lui Omar - Allah fie mulţumit de ea!

Cărţile scrise au fost găsite la Abu Bakr până la moarte, apoi la Omar - în timpul vieţii sale - apoi la Hafsa, fiica lui Omar - Allah să fie recunoscător pentru ea!

Lucrul nou pe care l-a poruncit Abu Bakr a fost adunarea părţilor Coranului care au fost dispersate, apoi copierea pe foi aranjate în ordine, pentru a fi păstrate în casa califului şi pentru a fi un etalon pentru modul de citire şi de vocalizare.

Noul lucru pe care Abu Bakr l-a poruncit a fost colectarea părților Coranului care au fost răspândite, apoi copierea pe frunzele organizate pentru a fi păstrate în casa califului și pentru a fi o referință la modul în care să citească și să vocalizeze.

Motivul pentru care Osman a luat această decizie a fost ştirea care i-a parvenit despre citirea diferită a Coranului de către unii musulmani, din pricina extinderii ariei islamice şi convertirii unui mare număr de nearabi la Islam.

Motivul pentru care Osman a luat această decizie a fost cunoașterea pe care a obținut-o cu privire la citirea diferită a Coranului de către unii musulmani, datorită extinderii zonei islamice și conversiei unui număr mare de apropiati la Islam.

Aceasta l-a determinat să fie drastic în hotărârea pe care a luat-o de a porunci să fie arse orice alte foi sau cărţi care s-ar afla în mâinile oamenilor, pentru limitarea la cele autorizate şi pentru a apăra rostirea corectă.

Acest lucru l-a determinat să fie drastic în decizia pe care a luat-o pentru a ordona arderea oricăror alte documente sau cărți care erau în mâinile poporului, pentru a se limita la cele autorizate și pentru a apăra dreptatea corectă.

Însă el a luat această decizie după ce i-a strâns pe muhajiriţi şi pe ansari, precum şi pe o serie de reprezentanţi de vază ai Islamului şi i-a consultat şi au fost cu toţii de acord cu copierea cărţilor după etalonul autorizat şi distrugerea oricăror altor exemplare şi foi.

Dar a luat această decizie după ce a adunat muhajirianii și ansarii, precum și un număr de reprezentanți ai Islamului Vasa, și le-a consultat, și toți au convenit să copieze cărțile în conformitate cu referința autorizată și să distrugă orice alte copii și documente.

Cercetătorii şi istoricii sunt de acord în majoritatea lor cu faptul că din porunca lui Osman au fost copiate şapte exemplare: unul dintre ele a fost păstrat la el, primind numele de exemplar etalon (Al-Musaf Al-Imam), iar celelalte au fost trimise la Kufa, Basra, în şam, în Yemen, la Mekka şi în Bahrein.

Cercetătorii și istoricii sunt de acord în majoritate că din comanda lui Osman au fost copiate șapte copii: una dintre ele a fost păstrată la el, primind numele de referință (Al-Musaf Al-Imam), iar cealaltă a fost trimisă la Kufa, Basra, Sham, Yemen, Mecca și Bahrain.

Se poate afirma cu certitudine că unul dintre exemplarele osmaniene s-a aflat în marea moschee a Omeyyazilor de la Damasc până în secolul VIII h., căci Ibn Kathir spune în lucrarea sa Fada’il al-Qur’an “Virtuţile Coranului”: “Cel mai vestit dintre exemplarele osmaniene etalon de astăzi este cel care se află în moscheea din Damasc, în colţul dinspre est faţă de compartiment...”

Se poate asigura că unul dintre exemplele ottomane a fost în Marea Moschee a Omejazilor din Damasc până în secolul al optulea, deoarece Ibn Kathir spune în lucrarea sa Fada’il al-Qur’an „Verturile Coranului”: „Cel mai prominent dintre exemplele ottomane astăzi este cel care se află în Moscheea din Damasc, în colțul de la est la compartiment...”

Luând cunoştinţă de metoda urmată de Zayd bin Thabit în verificarea versetului înainte de consemnarea lui, vom înţelege acurateţea deosebită la care s-a ajuns în consemnarea şi adunarea Coranului.

Cunoscând metoda urmată de Zayd bin Thabit în verificarea versetului înainte de a fi înregistrat, vom înțelege precizia specială obținută în înregistrarea și colectarea Coranului.

Zayd bin Thabit nu consemna un verset din Coran decât în prezenţa a doi martori care cădeau de acord cu el în privinţa rostirii şi alţi doi martori care să-l aibă scris după graiul Profetului Muhammed , cu toate că el ştia mai bine decât ceilalţi Coranul pe de rost şi nu ar mai fi fost nevoie să-şi impună acest efort.

Zayd bin Thabit nu a înregistrat un verset al Coranului, cu excepția prezenței a doi martori care au convenit cu el despre răstignire și a altor doi martori care l-au scris în conformitate cu harul Profetului Muhammad, deși el cunoaște Coranul mai bine decât celelalte și nu ar mai trebui să impună acest efort.

Dar evlavia şi prudenţa l-au determinat să se situeze pe sine - întrucât lui i-a revenit misiunea de a consemna - pe ultimul loc între companioni.

Dar răul şi prudenţa l-au dus să se pună pe el însuşi – din moment ce misiunea sa trebuia să fie înregistrată – în ultimul loc printre tovarăşi.

Lucrurile au rămas la stadiul la care le-a adus Abu Bakr în vremea conducerii lui, în vremea lui Omar bin Al-Khattab - cel de al doilea calif -, precum şi la începutul conducerii lui Osman bin Affan - cel de al treilea calif. Dar la începutul domniei lui Osman s-a întâmplat un lucru care a atras atenţia musulmanilor asupra necesităţii de a exista mai multe copii ale acestei Cărţi etalon, avizate de califi, care să fie trimise în diverse regiuni pentru ca toată lumea să citească Coranul după ele, astfel încât, din pricina diverselor greşeli şi idiomuri, lumea să nu ajungă la recitări şi rostiri diferite ale Coranului sau la deformări ale rostirii şi vocalizării Coranului.

Lucrurile au rămas la stadiul la care Abu Bakr le-a adus în timpul domniei sale, în timpul lui Omar bin Al-Khattab - al doilea califat - precum și la începutul domniei lui Osman bin Affan - al treilea califat. Dar la începutul domniei lui Osman un lucru s-a întâmplat care a atras atenția musulmanilor asupra necesității de a exista mai multe copii ale acestei cărți de referință, avertizat de califi, care va fi trimis la diferite regiuni, astfel încât toată lumea va citi Coranul după ei, astfel încât, datorită diferitelor erori și idioame, lumea nu va ajunge la diferite recitații și rusti ale Coranului sau la formele de rusti și vocalizare a Coranului.

Iată ce a relatat Al-Bukhari, preluând de la Anas bin Malik: “Huzayfa bin Al-Yaman a venit la califul Osman bin Affan.

Aceasta este ceea ce a spus Al-Bukhari, luând de la Anas bin Malik: „Huzayfa bin Al-Yaman a venit la califul Osman bin Affan.

şi Huzayfa participa împreună cu neamul şamului la cucerirea Armeniei şi Azerbaidjanului, alături de neamul Irakului.

Huzayfa participă împreună cu tribul Sham la cucerirea Armeniei și Azerbaidjanului, împreună cu tribul irakian.

Huzayfa bin Al-Yaman s-a înspăimântat de modul diferit în care ei citeau.

Huzayfa bin Al-Yaman a fost speriat de diferitele moduri în care au citit.

şi i-a zis Hazayfa lui Osman: “O, emir al credincioşilor, îndreaptă această comunitate înainte de a ajunge să aibă păreri diferite asupra Cărţii sale, aşa cum s-a întâmplat cu iudeii şi cu creştinii!”

Iar Hazayfa i-a spus lui Osman: „Oh, emirul credincioşilor, îndreptaţi-vă această comunitate înainte de a avea opinii diferite despre Cartea sa, aşa cum s-a întâmplat cu iudeii şi cu creştinii.”

Osman a trimis pe cineva la Hafsa, soţia Profetului la care este păstrată Cartea etalon, zicându-i ei: “Trimite-ne foile care se află la tine, ca să le copiem în câteva cărţi şi pe urmă ţi le vom da înapoi!” Hafsa i le-a trimis lui Osman şi el le-a dat poruncă lui Zayd bin Thabit, lui Abdullah bin Az-Zubayr, lui Sa’id bin Al-’As şi lui Abd Ar-Rahman bin Hişam să copieze câteva cărţi.

Osman a trimis pe Hafsa, soţia profetului, la care este păstrat Cartea de referinţă, spunând: „Să ne trimitem cărţile care sunt cu voi, ca să le putem copia în câteva cărţi şi apoi le vom da înapoi!” Hafsa le-a trimis lui Osman şi a poruncit lui Zayd bin Thabit, Abdullah bin Az-Zubayr, Sa’id bin Al-As şi Abd Ar-Rahman bin Hişam să copieze câteva cărţi.

Iar după ce au copiat ei foile în cărţi, Osman a trimis înapoi Hafsei foile şi a trimis în fiecare regiune câte o carte dintre cele copiate şi a poruncit să fie arse orice alte foi sau cărţi care s-ar mai fi aflat afară de acestea”.

Și după ce au copiat frunzele în cărți, Osman a trimis frunzele înapoi la Hafsei și a trimis la fiecare regiune una din cele copiate și a poruncit să fie arse orice alte frunze sau cărți care ar fi fost găsite în afara lor.

acceptat-o şi a poruncit oamenilor să înveţe Coranul după citirea lui Zayd.

El a acceptat-o şi a poruncit poporului să înveţe Coranul după ce Zayd a fost citit.

Toţi savanţii şi cercetătorii au acceptat că exemplarele pe care Osman le-a repartizat în diferite regiuni au reprezentat copii fidele ale Coranului care i-a fost revelat profetului Muhammed şi pe care el l-a citit.

Toți oamenii de știință și cercetătorii au acceptat că copiile pe care Osman le-a distribuit în diferite regiuni au reprezentat copiile loiale ale Coranului care a fost revelat Profetului Muhammad și pe care l-a citit.

Actul întreprins de Osman - Allah fie mulţumit de el!

Acţiunea făcută de Osman - Dumnezeu să fie recunoscător lui!

- s-a petrecut în anul 25 h., în vreme ce actul lui Abu Bakr a avut loc în anul 12 h.

A avut loc în anul 25h, în timp ce actul lui Abu Bakr a avut loc în anul 12h.

Dorim să mai facem precizarea că Zayd bin Thabit a fost unul dintre companionii care a cunoscut cel mai bine vocalizarea Coranului şi l-a memorat cel mai bine.

Vrem să clarificăm că Zayd bin Thabit a fost unul dintre tovarășii care cunoaște cel mai bine vocalizarea Coranului și cel mai bine-l amintește.

El i-a făcut ultima prezentare a Coranului profetului Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

El i-a făcut ultima prezentare a Coranului Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

- cu puţin înainte de săvârşirea sa din viaţă, iar profetul Muhammed a

Înainte de moartea lui, şi Profetul Muhammad

Care altă carte a străbătut în decursul secolelor un drum atât de lung, fiind perfect păstrată şi apărată?

Ce altă carte a trecut de-a lungul secolelor, fiind perfect păstrată și protejată?

Raţiunea nu înţelege din aceasta decât că timpul şi secolele au confirmat adevărul celor exprimate de glasul lui Allah Preaînaltul şi Preaputernicul: “Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” (15 : 9) şi al cuvintelor lui Allah Preaputernicul: “Ea este o Carte plină de putere.

Ceea ce nu se înţelege de la aceasta decât faptul că timpul şi veacurile au confirmat adevărul celor exprimate de glasul lui Dumnezeu Cel Înalt şi Cel Puternic: „Într-adevăr, am descoperit Coranul şi vom fi păzitori ai lui!” (15:9) şi cuvintele lui Dumnezeu Cel Puternic: „Aceasta este o carte plină de putere.

/Deşertăciunea nu va veni la ea nici dinaintea şi nici din urma ei, pentru că ea este o Revelaţie de la un Înţelept Vrednic de Laudă [Hakim, Hamid] (41 : 41-42).

Desertul nu va veni la el nici înainte, nici după el, pentru că este o revelaţie de la un om înţelept, vrednic de laudă (Hakim, Hamid) (41:41-42).

Reflectând după această expunere succintă asupra istoriei cărţii glorioase din momentul când ea i-a fost trimisă profetului Muhammed şi până astăzi, în ceea ce priveşte fazele prin care a trecut treptat scrierea ei, strângerea ei şi studierea ei, ai impresia că te afli în faţa unui soare strălucitor şi limpede care se mişcă pe bolta cerului senin în faţa ochilor tăi, fără ca în jurul lui să se vadă nici un petic de nor care l-ar putea acoperi, fără ca între tine şi el să fie vreo furtună sau ceaţă care l-ar putea învălui.

Reflectând după această scurtă explicație a istoriei cărții glorioase de la momentul în care a fost trimis Profetului Muhammad și până în ziua de azi, în ceea ce privește etapele prin care a trecut treptat scrierea sa, colectarea sa și studiul său, aveți impresia că vă confruntați cu un soare strălucitor și luminos care se mișcă pe bucătăria cerului liniștit în fața ochilor voștri, fără nici o bucată de nori care se vede în jurul său care ar putea acoperi, fără nici o furtună sau nor între voi și el care ar putea înflori.

Este un lanţ neîntrerupt de înregistrări scrise exact şi de receptare orală corectă care merg una alături de cealaltă într-o sincronie perfectă de când a început revelarea Coranului şi până în clipa de faţă, fără să lipsească din el nici o verigă şi fără să existe prin el nici o breşă prin care şi-ar putea face loc îndoiala şi nici o deosebire care ar putea stârni vreun dubiu.

Este o lanță neîntreruptă de înregistrări scrise precise și recepție orală corectă care merge alături unul de celălalt într-o sincronie perfectă de la începutul revelării Coranului și până în prezent, fără lipsa oricărei linii și fără existența oricărei încălcări prin care orice îndoială și nici o distincție ar putea fi făcută.

Citirea Coranului este unul din ritualurile Islamului.

Citirea Coranului este una dintre ritualurile Islamului.

Este de dorit ca el să fie cât mai des citit, pentru ca dreptcredinciosul musulman să aibă inima vie şi plină de lumină.

Este de dorit ca el să fie citit cât mai des posibil, astfel încât musulmanul drept să aibă o inimă vie și plină de lumină.

Traducerea literală, care constă în redarea cuvintelor prin corespondentele lor exacte dintr-o altă limbă, cu respectarea ordinii lor întocmai.

Traducere literală, care constă în a juca cuvinte prin corespondenții lor exacte dintr-o altă limbă, cu respectarea ordinii lor exacte.

Prescripţii referitoare la citirea Coranului: Este de dorit ca cel care citeşte Coranul să-şi fi făcut în prealabil abluţiunea, să stea într-un loc curat - din respect pentru măreţia Coranului, să citească plin de smerenie, pace şi sobrietate, să-şi cureţe dinţii, să ceară protecţie împotriva lui satana cel blestemat, înainte de începerea lecturii, să rostească basmala (formula “În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător”) la începutul fiecărei sure, cu excepţia Surat At-Tawba, numită şi Bara’a, care a fost revelată fără basmala, să psalmodieze în timpul lecturii, să rostească sunetele corect, să se gândească la ceea ce citeşte şi să înţeleagă sensul celor citite, căci acesta este ţelul cel mai înalt care se urmăreşte, concentrându-se cu toată fiinţa asupra sensului celor citite şi modulându-şi vocea în

Este de dorit ca cel care citeşte Coranul să-şi facă abluţia înainte, să stea într-un loc curat – cu respect pentru măreţia Coranului, să citească plin de umilinţă, pace şi sobrietate, să-şi curăţească dinţii, să caute protecţie împotriva Satanei blestemate, înainte de începutul citirii, să-şi laudă basmala (formula „În numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Mântuitor”) la începutul fiecărui sur, cu excepţia Suratului At-Tawba, numit şi Bar’a, care a fost descoperit fără basmala, să psalmodizeze în timpul citirii, să sună trandafirul, să se gândească corect despre ceea ce se citeşte în acest mod şi să fie mai sensibil la cititori, să fie mai

Realitatea este că expresia arabă conţine în sine subtilităţi ale limbii ce nu pot fi redate cu exactitate deplină într-o altă limbă.

Realitatea este că expresia arabă conține în sine subtilități ale limbii care nu pot fi jucate cu precizie completă într-o altă limbă.

Cuvintele nu pot reda toate conotaţiile în limba în care se traduce, ca să nu mai vorbim de îmbinări şi expresii frazeologice.

Cuvintele nu pot repeta toate conotațiile în limba în care sunt traduse, astfel încât să nu mai putem vorbi despre combinații frazeologice și expresii.

Traducerea explicativă sau traducerea sensurilor, care constă în redarea sensurilor cuvintelor dintr-o limbă într-o altă limbă, fără să fie obligatorie traducerea prin aceleaşi cuvinte şi cu respectarea strictă a ordinii acestora.

Traducerea explicativă sau traducerea semnificațiilor, care constă în reproducerea semnificațiilor cuvintelor dintr-o limbă în alta, fără traducerea obligatorie prin aceleași cuvinte și cu respectarea strictă a ordinii lor.

Coranul cel sfânt nu poate fi tradus, din aceste motive, literal, iar teologii musulmani au interzis o astfel de tentativă.

Coranul Sfânt nu poate fi tradus, din aceste motive, literalmente, iar teologii musulmani au interzis o astfel de încercare.

Coranul este cuvântul lui Allah, revelat Trimisului Său, ale cărui cuvinte şi sensuri sunt imposibil de imitat, considerat sacru.

Coranul este Cuvântul lui Allah, revelat Profetului Său, a cărui cuvinte şi semnificaţii nu pot fi imitate, considerate sacre.

Nimeni nu mai poate pretinde că un cuvânt care a fost tradus mai este cuvântul lui Allah; traducerea în limbile străine nu mai poate fi numită Coran, iar ceea ce este inimitabil va fi cu atât mai greu de redat într-o altă limbă, căci aceasta face parte din natura revelaţiei în limba arabă.

Nimeni nu mai poate pretinde că un cuvânt care a fost tradus este cuvântul lui Allah; traducerea în limbi străine nu mai poate fi numită Coranul, iar ceea ce este iminent va fi mult mai greu de reprodus într-o altă limbă, pentru că face parte din natura revelației în arabă.

Coranul cel sfânt reprezintă culmea elocvenţei limbii arabe; el conţine expresii foarte specifice, cu numeroase conotaţii şi subtilităţi, precum şi celelalte trăsături care fac stilul său de neimitat (‘i’jaz).

Sfântul Coran reprezintă vârful elocvenței limbii arabe; conține expresii foarte specifice, cu numeroase conotații și subtilități, precum și alte trăsături care fac stilul său nelimitat (‘i’jaz).

Traducerea explicativă.

Traducerea explicativă.

Coranul cel sfânt, ca şi orice altă exprimare arabă elocventă, conţine pe lângă sensurile de bază şi o serie de sensuri secundare.

Coranul Sfânt, ca orice altă expresie arabă, conține, în plus față de semnificațiile de bază, un număr de semnificații secundare.

Sensurile de bază sunt înţelese de oameni, în general, în vreme ce sensurile secundare rezultă din conotaţiile particulare şi din îmbinările unice care înalţă valoarea cuvintelor şi tocmai datorită acestor sensuri şi conotaţii Coranul a fost o minune (mu’jizah), inimitabilitatea sa (‘i’jaz) provenind tocmai din aceste îmbinări unice şi din claritatea şi elocvenţa sa minunată.

Sentimentele de bază sunt înțelese de oameni în general, în timp ce sentimente secundare apar din conotațiile specifice și combinațiile unice care ridică valoarea cuvintelor, și doar din cauza acestor sentimente și conotații Coranul a fost un miracol (mu’jizah), imitatibilitatea sa (‘i’jaz) apare din doar aceste combinații unice și claritatea și excelența sa minunată.

Când vorbim despre traducerea explicativă sau traducerea sensurilor Coranului cel sfânt, avem în vedere traducerea sensurilor de bază, căci doar acestea pot fi redate într-o altă limbă.

Când vorbim despre traducerea explicativă sau traducerea semnificației Sfântului Coran, luăm în considerare traducerea semnificației de bază, deoarece numai acestea pot fi interpretate într-o altă limbă.

Cu toate acestea, chiar şi traducerea sensurilor de bază nu este lipsită de riscul greşelilor, căci un cuvânt din Coran poate să aibă două sau mai multe sensuri pe care le exprimă versetul, iar traducătorul poate folosi un cuvânt care exprimă un singur sens, neexistând un cuvânt în limba sa similar cu cel arab, care să redea numeroasele sensuri exprimate de cel din limba arabă.

Cu toate acestea, chiar și traducerea semnificațiilor de bază nu este liberă de riscul erorilor, deoarece un cuvânt din Coran poate avea două sau mai multe semnificații exprimate de verset, iar traducătorul poate folosi un cuvânt care exprimă un singur sens, fără un cuvânt în limba sa similară cu limba arabă, care repetă numeroasele semnificații exprimate de limba arabă.

Sau, în Coran, un cuvânt poate fi folosit în sens metaforic, în vreme ce traducătorul nu sesizează această nuanţă şi foloseşte cuvântul din limba în care traduce cu sensul său propriu.

Sau, în Coran, un cuvânt poate fi folosit într-un sens metaforic, în timp ce traducătorul nu se referă la această umbră și folosește cuvântul în limba în care se traduce cu propriul său sens.

Din această cauză şi din alte motive s-au comis numeroase greşeli în redarea sensurilor Coranului în celelalte limbi.

Din acest motiv și din alte motive, au fost făcute multe greșeli în repararea semnificației Coranului în alte limbi.

2. eliberarea de orice pasiune sau poftă, căci poftele sau pasiunile îl împing pe om să fie părtinitor şi să sprijine părerea sa;

2. libertatea de la orice pasiune sau dorință, deoarece dorințele sau pasiunile împing omul să fie partener și să-și susțină opinia;

Ceea ce facem noi în această tălmăcire în limba română este, de fapt, o traducere a sensurilor sau o traducere explicativă, adică o explicare a cuvintelor şi a sensurilor lor într-o altă limbă.

Ceea ce facem în această tăcere în limba română este, de fapt, o traducere a semnificațiilor sau o traducere explicativă, adică o explicație a cuvintelor și a semnificațiilor lor într-o altă limbă.

Allah Preaînaltul l-a trimis pe profetul Muhammed cu mesajul Islamului pentru a-l transmite întregii omeniri, cu diferitele ei naţii şi rase.

Allah Cel Preaînalt a trimis pe Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) cu mesajul Islamului pentru a-l transmite întregii omeniri, cu diferite naţiuni şi rase.

Într-un hadis se spune: “Un profet trimis înainte de mine era trimis numai neamului său, în vreme ce eu am fost trimis pentru toţi oamenii”.

„Un profet trimis înaintea mea a fost trimis numai poporului său, iar eu am fost trimis pentru toţi oamenii.”

Iar condiţia urmării mesajului este transmiterea lui.

Condiția mesajului este transmiterea sa.

Prin faptul că a fost trimis în limba arabă, Coranul a devenit obligatoriu pentru naţiunea arabă, dar pentru naţiunile care nu ştiu bine limba arabă sau nu o cunosc deloc se impune traducerea sensurilor lui în limbile lor.

Prin trimiterea în limba arabă, Coranul a devenit obligatoriu pentru națiunea arabă, dar pentru națiunile care nu cunosc bine limba arabă sau nu o cunosc deloc este necesar să se traduce semnificația sa în limbile lor.

Însă traducerea literală este imposibilă, ca şi traducerea sensurilor secundare şi a conotaţiilor, dar chiar şi redarea sensurilor de bază este destul de dificilă.

Dar traducerea literală este imposibilă, ca traducerea semnificațiilor secundare și a conotațiilor, dar chiar și reproducerea semnificațiilor de bază este destul de dificilă.

În consecinţă, nu rămâne decât să se întreprindă o traducere explicativă a Coranului, care să conţină principiile de bază ale propovăduirii, în conformitate cu textul Coranului şi cel al Sunnei, în limba fiecărei comunităţi, pentru ca în felul acesta să ajungă chemarea la ea, iar argumentele să devină clare.

Prin urmare, nu rămâne decât să se facă o traducere explicativă a Coranului, care conține principiile de bază ale profeției, în conformitate cu textul Coranului și Sunnahului, în limba fiecărei comunități, astfel încât în acest fel să poată fi atins apelul la acesta și argumentele să devină clare.

Comentarea şi interpretarea Coranului sfânt.

Interpretarea şi interpretarea Sfântului Coran.

Comentariul (tefsir) înseamnă în limba arabă redarea, exprimarea şi dezvăluirea sensului adevărat.

Comentariu (interpretare) înseamnă în limba arabă jocul, expresia și dezvăluirea adevăratei semnificații.

Az-Zarkaşi spune că ea este “o ştiinţă cu ajutorul căreia se înţelege Cartea lui Allah trimisă profetului Muhammed , în scopul clarificării sensurilor sale şi extragerii preceptelor şi înţelepciunii sale”.

Az-Zarkaşi spune că este „o ştiinţă prin care se înţelege Cartea lui Allah trimisă Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) pentru a clarifica semnificaţia sa şi pentru a extrage preceptele şi înţelepciunea sa”.

Interpretarea (ta’wil) derivă în limba arabă de la cuvântul care înseamnă “primul” (‘awwal).

Interpretarea (ta’wil) este derivată în limba arabă din cuvântul care înseamnă „primul” („awwal”).

Aşadar, ea înseamnă recurgerea la original.

Aceasta înseamnă utilizarea originalului.

Comentariul este din cele mai înalte ştiinţe ale Islamului şi, de aceea, el reprezintă ştiinţa care are cea mai înaltă poziţie între toate acestea, atât prin obiectul său, cât şi prin scopul său şi prin nevoia de ea, având în vedere că obiectul său este reprezentat de cuvântul lui Allah, care este izvorul întregii înţelepciuni şi al tuturor virtuţilor, întrucât scopul său este prinderea de veriga cea mai trainică şi ajungerea la adevărata fericire.

Comentariul este al celor mai înalte științe ale Islamului și, prin urmare, reprezintă știința care are cea mai înaltă poziție printre toate acestea, atât prin obiectul său, cât și prin scopul său și prin necesitatea sa, având în vedere că obiectul său este reprezentat de Cuvântul lui Dumnezeu, care este sursa tuturor înțelepciunii și a tuturor virtuților, deoarece scopul său este să prindă cea mai uimitoare linie și să ajungă la fericire adevărată.

Condiţiile pe care trebuie să le întrunească un comentator.

Condiții pe care un comentator trebuie să le îndeplinească.

Savanţii teologi au menţionat o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un comentator.

Oamenii de știință teologice au menționat o serie de condiții pe care un commentator trebuie să le îndeplinească.

Ele pot fi rezumate în următoarele:

Acestea pot fi rezumate în următoarele:

5. dacă în Sunna nu se găseşte explicaţia pentru cele căutate, atunci se recurge la spusele companionilor care au fost contemporani mesajului profetului Muhammed şi pogorârii revelaţiei;

5. dacă nu există nici o explicație pentru ceea ce este căutat în sună, atunci cuvintele tovarășilor care au fost contemporani ai mesajului Profetului Muhammad și a căderii revelației sunt recurente;

4. să caute interpretarea cu ajutorul Tradiţiei (Sunnah) despre profetul Muhammed :s. , căci ea explică şi ajută înţelegerea corectă a Coranului.

4. să caute interpretare cu ajutorul Tradiției (Sunnah) a Profetului Muhammad, pentru că explică și ajută înțelegerea corectă a Coranului.

Allah Preaînaltul a menţionat că Tradiţia face Cartea să fie limpede.

Dumnezeu a spus că tradiţia face clar Cartea.

Allah Preaînaltul a grăit: “Iar ţie ţi-am pogorât Noi Coranul, pentru ca tu să le tâlcuieşti oamenilor desluşit ceea ce a fost pogorât pentru ei, - poate că ei vor chibzui!” (16 : 44).

Allah a spus: „Noi v-am descoperit Coranul, ca să dezvăluiţi oamenilor ceea ce a fost descoperit pentru ei şi ca ei să dezvăluie.”

Companionii (sahaba), care au trăit în epoca profetului Muhammed , se adresau lui, dacă înţelegerea vreunui verset li se părea dificilă;

Cei care au trăit în timpul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-au adresat, dacă înţelegerea oricărui verset ar părea dificilă pentru ei.